ABSORBȚIE – fenomen fizic de reținere a moleculelor unei substanțe fluide (numite adsorbat) pe suprafața unui corp lichid sau solid (adsorbant).

ACCESORIU – piese anexe care se montează la un sistem tehnic, care constituie un element secundar, anex, complementar.

ACOPERIȘ – sistem care acoperă o clădire sau o structură, fiind în același timp partea superioară a acesteia. Această structură este placată/acoperită cu diverse materiale, printre care și piatră naturală sub formă de plăci, protejând clădirea și componentele sale de efectele vremii.

ACOSTAMENT – (Drum) Fâșie laterală din platforma unui drum, lăsată în general nepavată sau nepietruită și care servește la asigurarea circulatiei, la scurgerea apelor, la circulația pietonilor și la depozitarea materialului de întreținere.

ADĂPOST – (Arh.) Loc de refugiu sau de protecție contra intemperiilor, contra unui pericol, construit uneori în zonele cele mai expuse.

ADEZIV – produs natural sau sintetic care permite lipirea a două suprafețe din același material sau din materiale diferite. Adezivul destinat placărilor suprafețelor din piatră naturală, suportă condițiile de mediu pentru montaj exterior.

AGENT COROZIV – agent agresiv, substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. În contact cu piatra naturală, petele generate sunt greu de îndepartat sau lasă urme ireversibile. (Exemple: acizii alimentari (oțet, vin, lămâie), anumite cosmetice, detergenți acizi.) Afectează în special suprafețele rocilor poroase cum ar fi travertinul, limestone și marmura.

ALCALIN – cu proprietăți specifice bazelor, neutralizează acizii.

ALEE – Drum într-un parc, într-o gradină, etc. așternut cu nisip, cu prundiș sau cu piatră naturală și mărginit de arbori sau de flori. Stradă plantată cu arbori sau stradă îngustă și scurta.

AMORSĂ – este un material de construcții cu rolul de a pregăti o suprafață suport pentru aplicarea unor straturi ulterioare. Amorsa acționează prin reglarea gradului de absorbție al suprafeței suport, închizând porii acesteia. Astfel sporind efectul adezivului la placarea suprafețelor verticale cu piatră naturală.

ANCADRAMENT – Chenar decorativ în relief care înconjură o ușă, o fereastră, etc și poate fi placat cu piatră naturală.

ANDEZIT – rocă vulcanică de culoare închisă, folosită ca piatră de pavaj și de construcție.

ANTESOCLU – (Arh.) Bază ieșită în afara soclului unei clădiri. Decorată în unele cazuri cu piatră naturală cu dimensiuni regulate sau poligonală.

ANTICHIZARE – termen generic folosit pentru a descrie procedeul mecanic sau chimic prin care se conferă suprafeței pietrei un aspect învechit, îmbătrânit.

APĂ – la acoperișuri: versant, pantă, direcție de scurgere a apei meteorice. În mod frecvent placat cu țiglă sau piatră naturală (de obicei ardezie).

APĂ METEORICĂ – apa provenind din ploi, zăpezi, depuneri de rouă sau brumă, etc.

APĂ PLUVIALĂ – apa provenită din ploi.

APAREIAJ – (Constr.) a) Modul de așezare a pietrelor într-o zidărie aparentă a unei clădiri. b) Desenul rosturilor pietrelor aparente pe o fațadă. c) Aspectul feței pietrelor între rosturi, la o fațadă.

ARDEZIE – rocă metamorfică de origine sedimentară, formată din argilă cu granule fine. Se folosește în amenajari înterioare și exterioare.

ARHITECT CU DREPT DE SEMNATURĂ – absolvent al unui institut de învățământ superior de arhitectură care a depășit stagiatură și are drept de semnatură obținut prin Ordinul Arhitecților.

ARHITECT STAGIAR – arhitectul aflat la începutul carierei sale (pe o perioadă de 2 ani) în baza unui contract individual de muncă sub îndrumarea unui arhitect cu drept de semnatură.

ARHITECT URBANIST – arhitectul care-și desfășoară activitatea în domeniul urbanismului și al amenajării teritoriului.

ARHITECTURA – știință, artă și tehnică de a proiecta și a construi clădiri și alte așezaminte în mediul ambient.

AUTORIZAȚIE – permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. Document oficial prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva.

AVIZ – înștiințare scrisă cu caracter oficial.

BAGHETĂ – element decorativ care delimitează suprafețe cu texturi și culori diferite sau participă la amenajarea unor ornamente complexe.

BAIE – (Arh.) local sau încăpere, înzestrate cu instalații și cu ustensile pentru îmbăiat. De obicei placate cu piatră naturală sau gresie.

BALAST – denumire dată unui amestec natural de nisip și pietriș, folosit ca atare sau cu unele amendamente ca agregat la prepararea betoanelor.

BALCON – platformă accesibilă scoasă în afara fațadei unei construcții.

BALUSTRU – stâlp de forma unei coloane de dimensiuni mici, care susține partea superioară a unei balustrade, fiind dispus vertical între aceasta și partea inferioară a balustradei sau treapta scării. Baluștrii pot fi executați și din piatră naturală, cu diverse accente decorative.

BALUSTRADĂ – perete sau gard scund care mărginește o construcție sau un element de construcție (balcon, scară, etc.).

BARACĂ – (Constr.) Construcție provizorie sau semipermanentă, ușoară, fără subsol, așezată pe fundații puțin adânci. Se execută din lemn, din zidărie sau materiale aglomerate ușoare. Uneori se execută din panouri demontabile, proiectate după un modul. Servește pentru depozitarea uneltelor, a materialelor de construcții, a pietrei naturale, etc.

BASTON [eng. full bullnose] – tip de prelucrare a marginii treptelor sau a blatului. Aspectul final este total rotunjit (convex). Când prelucrarea se face doar pe jumătate atunci se numește „semi-baston” [eng. half bullnose].

BETON – amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic, etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește la pavarea sau placarea cu piatră naturală și în general în construcții.

BETONIERĂ – (Constr.) Malaxor folosit la amestecarea prin rotire a materialelor din care se prepară betonul de ciment. Este alcătuit fie dintr-o cuvă în care materialul este amestecat cu ajutorul unor palete fixate pe un ax rotitor, fie dintr-o tobă rotitoare, basculantă sau nu, în interiorul căreia sunt fixate câteva aripi pentru o mai bună amestecare a betonului.

BICOLOR – (Arh.) Calitatea oricărei suprafețe de a avea două culori. (De exemplu: K Grey bicolor split face 9cm x FL)

BIG BAGS – săci din polipropilenă (PP) – numiți și FIBCs, bulk bags, jumbo bags sunt folosiți în general pentru transportul și depozitarea mărfurilor vrac, cum ar fi piatra cubică din andezit (gri sau multicolor).

BIZOT [eng. chamfer] – tip de prelucrare a marginii plăcilor de piatră naturală, a treptelor sau a blatului. Aspectul final arată o tăiere oblică, la un unghi, de regulă de 45 grade.

BLAT PREFABRICAT – blat executat (tăiat și finisat) în fabrică, pentru a fi montat și asamblat pe șantier.

BORDURA – zonă (elemente) care înconjoară marginea unui drum, trotuar, alee, servind ca întărire; zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului sau a refugiilor. (De exemplu: Bordura din Andezit Gri 12 x 12 x 12cm)

BUCĂTĂRIE – (Arh.) Local sau încăpere, înzestrate cu instalații și cu ustensile pentru gătit. De obicei placate cu piatră naturală sau gresie și folosind blaturi din piatră naturală de o duritate ridicată.

BUCIARDA – (Constr.) Ciocan pentru piatră, având pe fețele de izbire dinți în formă de piramidă, folosit la buciardare.

BUCIARDARE – (Constr.) Imprimarea, pentru înfrumusețare, pe fața aparentă a unei pietre naturale sau artificiale, a unor adâncituri, prin ciocănire cu buciarda. (De exemplu: Marmură albă Kavala buciardată 30 x 60cm)

CALCAR – rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, gălbuie sau neagră.

CALE DE ACCES – fâșie de teren amenajată pentru a permite circulația oamenilor și vehiculelor.

CALIBRARE – (Teh) Prelucrare mecanică a unei piese, a unui semifabricat, pentru a obține forma și dimensiunile prescrise, cu toleranță de +/- 1 mm grosime.

CAPAC – acoperitoare care se așază deasupra (în partea superioară) deschizăturii unei structuri verticale, stâlp, gard, perete, etc.

CĂRĂMIDĂ APARENTĂ – Material de construcție artificial, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal, etc.), ars în cuptor, cu cromatică variată. Are rol decorativ și este folosit la placarea unor suprafețe interioare și exterioare pe care nu este necesar să se aplice tencuială. (vezi KLINKER)

CATALIZATOR  – substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată.

CERAMICĂ – argile selectate în amestec, eventual aditivi, având diferite forme, obținute prin ardere, fiind sau nu glazurate. Dezavantajele sunt: în general sunt casante, au densitate (implicit masa) ridicată și transmisie termică foarte bună (nu încercați să izolați termic cu gresie!). Rezistență mare la abraziune respectiv conlucrarea bună cu substanțe de acoperire (de tip glazuri) fac ceramica foarte utilizată sub formă de gresie și faianță.

CHIT (pentru piatră) – amestec alcătuit dintr-un adeziv și materiale de umplutură fine (praf de cretă, ghips, nisip, făină de lemn, etc.) care servește la finisarea suprafețelor înainte de aplicarea unui material de vopsitorie, etanșarea rosturilor, protecții anticorozive, etc.

CHITUIRE – procedeu de acoperire a găurilor cu chit. Se folosește în special pentru produsele din travertin, astfel acoperind porii specifici acestuia.

CIOPLIT (dăltuit) [eng. chiseled edge] – tip de prelucrare a marginii plăcilor de piatră naturală. Aspectul final al marginilor unei plăci este ciobit (așchiat).

CIMENTUL – liant hidraulic fin măcinat care, în amestec cu apa, formează o pastă ce face priză și se întărește. După întărire, cimentul își păstrează rezistența și stabilitatea chiar și în contact cu apa. Cimentul este cel mai important material ce intră în componența betonului. Există mai multe tipuri de cimenturi speciale, printre care: cimenturi aditivate, cimenturi albe sau colorate.

CLIVAJ [eng. cleavage] – proprietate a unor minerale și roci de a se desface (despica) în plăci sau în lame după suprafețe plane.

COMPACTARE – operație de micșorare a porozității unui sistem granular prin batere, vibrare sau compresare. Folosit în special la stratul de nisip pe care urmează să se aplice pavelele.

COMPOZIT [eng. composite] – ansamblu de materiale distincte, care are caracteristici pe care nu le dețin materialele constituente în parte.

CONCASOR – mașina folosită la sfărâmarea rocilor și minereurilor.

CONCASAT – rocă, material solid sfărâmat în părți mai mici cu ajutorul concasorului, având marginile nefinisate, brute. (De exemplu: Marmură Thassos White concasată 1-2cm)

CONDENS – trecerea unei substanțe din stare gazoasă în stare lichidă, prin răcire.

CONTAINER – ambalaj în forma de rame, lazi etc. care servește la transportul materialelor sau al produselor.

CONTRATREAPTĂ – denumire dată planului vertical sau înclinat ce leagă două trepte.

CROSS CUT – procedeu de tăiere a blocurilor sau lastrelor de piatră, perpendicular pe venatura naturală.

CUARȚ – mineral care se găsește în natură în stare amorfă, ca nisip sau în formă de cristale exagonale, transparente și incolore în stare pură sau diferit colorate cand conțin și substanțe străine.

CUARȚIT [eng. quartzite] – rocă metamorfică alcătuită prin recristalizarea rocilor cu cuarț (nisipuri, gresii etc.), utilizată în construcții.

DALĂ – (Constr.) Placă poligonală (de obicei dreptunghiulară sau patrată), folosită la executarea de pardoseli și la căptusirea zidurilor; se confecționează din mai multe materiale, printre care și piatra naturală. (De exemplu: Dale Travertin Light tumbled 10 x 10 x 3,2cm)

DALAJ – (Constr.) Ansamblul dalelor care alcătuiesc o pardoseală sau un pavaj.

DEGIVRAREA ELECTRICĂ – multitudinea de tehnici care duc la topirea zăpezii și gheții, cât și la prevenirea înghețului fluidelor într-o zonă pavată cu piatră naturală, cât și cu alte materiale.

DESIGN – 1) Aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru (din punct de vedere estetic). 2) Disciplină care urmarește armonizarea mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale până la urbanism și amenajarea peisajului.

DURABILITATE – proprietate a pietrei de a rezista factorilor de mediu, păstrându-și calitățile inițiale de rezistență la descompunere și aspect sub acțiunea acestora.

DURITATE – proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare și rezistenta la abraziune, care poate fi cautază de traficul intens.

EPOXIDICE – grup de rășini sintetice utilizate îndeosebi în domeniul lacurilor și a adezivilor de înaltă rezistență, utilizate între altele și la repararea prin injectare sau lipire a elementelor de construcție din piatră naturală.

EXFOLIERE – (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unei pietre, prin procedee fizice sau chimice.

FASONARE – ansamblu de operații efectuate în vederea prelucrării materialelor brute (lemn, rocă).

FAȚADĂ – reprezintă părțile exterioare verticale ale unei clădiri. Fațada principală este fațada aflată înspre stradă sau fațada unde se gasește intrarea principală în clădire.

FINISA – (Tehn.) A face ultimele operații pentru a da forma sau aspectul final unui produs sau unei lucrări.

FINISAJ – ultima operație pentru definitivarea formei, aspectului sau performata dorită a unui produs.

Tipuri de finisaj:

  • Finisaj ANTICHIZAT [eng. tumbled] – finisaj prin care se urmărește obținerea unui aspect îmbătrânit al pietrei, obținut în urma procesului de sablare chimică sau fizică (vezi SABLARE)
  • Finisaj BUCIARDAT – finisaj obținut în urma procesului de buciardare. (vezi BUCIARDARE)
  • Finisaj CONCASAT – finisaj obținut în urma procesului de concasare. (vezi CONCASAT)
  • Finisaj EXTRA-ANTICHIZAT [eng. extratumbled] – la fel ca și în cazul finisajului antichizat, se urmărește obținerea unui aspect îmbătrânit al pietrei, obținut în urma procesului de sablare chimică sau fizică, dar în cazul acesta mult mai pronunțat.
  • Finisaj FASONAT – finisaj obținut în urma procesului de fasonare. (vezi FASONARE)
  • Finisaj FIAMAT [eng. flamed, thermal] – finisaj obținut printr-un procedeu de suprafață care presupune arderea cu flacară a suprafeței pietrei, urmată de o răcire bruscă.
  • Finisaj LUSTRUIT (lucios) [eng. polish] – finisaj obținut prin lustruirea suprafeței pietrei până aceasta permite reflexia luminii. Finisaj MAT [eng. honed] – finisaj obținut prin lustruirea suprafeței pietrei până aceasta primește un aspect satinat (reflexie scăzută a luminii).
  • Finisaj PERIAT – finisaj obținut în urma procesului de periere. (vezi PERIERE)
  • Finisaj RUSTIC – finisaj cu suprafața brută, nefinisată, simplă, neșlefuită.
  • Finisaj SCAPIȚAT [eng. split face] – finisaj obținut prin procedeul de scapițare. (vezi SCAPITARE)
  • Finisaj STRIAT – finisaj obținut prin procedeul de striere, rezultatul căruia sunt striațiile, dungi, linii foarte fine, în relief, paralele cu alte dungi asemănătoare

FRENCH PATTERN – tipar repetabil, cu rol decorativ în montajul suprafețelor din piatră, format din 4 tipuri de plăci de dimensiuni diferite. Un set conține 6 plăci de dimensiune medie, începând de la 20,3 cm.

FRIABILITATE – capacitatea unui material de a se sfărâma cu ușurință.

FRONTSPICIU – partea superioară a fațadei principale a unui edificiu, sau, prin extensiune, întreaga fațadă principală.

GARD – construcție care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină, etc.

GHIPS – sulfat natural hidratat de calciu, utilizat ca materie primă pentru fabricarea diferitelor tipuri de ipsos.

GLAF – element din piatră naturală sau alte materiale, folosit la finisarea părții inferioare a golului unei ferestre.

GLET – pastă din ipsos (GLET DE IPSOS) sau dintr-un amestec de ipsos și pastă de var (GLET DE VAR, GLET AMERICAN) utilizată ca material de închidere a porilor (strat de completare) la tencuieli ce urmează a fi zugrăvite.

GNAIS [de. gneis, eng. gneiss] – rocă metamorfică ce a suferit transformări importante, roca inițială fiind supusă la presiuni și temperaturi ridicate. Gnaisul este alcătuit în proporții mai mari din mineralele: feldspate (> 20 %), cuarț ca și biotit și muscovit, în proporții asemănător cu granitul (care este o rocă magmatică).

GRANIT – rocă magmatică, compusă îndeosebi din cuarț, feldspat și mică (minerale închise la culoare), formată prin răcirea foarte lentă a magmei, răcire care a condus la apariția unor cristale de aceeași mărime sau de mărimi apropiate ale celor trei minerale componente. Are o duritate ridicată și este folosită în amenajări interioare și exterioare. Recomandat pentru trafic mediu și intens.

IGRASIE – umezire persisentă a pereților unei clădiri ca urmare a reținerii umezelii în porii materialului din care acești pereți sunt construiți.

IMPREGNARE – tratament aplicat suprafețelor din piatră pentru a le asigura acestora protecția la apă, praf și pete.

IMPREGNANT – soluție de impregnare (impermeabilizare) a pietrei naturale care oferă protecție la praf, apă și diferiți agenți externi. (De exemplu: Surfapore C1)

INSTALAȚII SANITARE – ansamblul instalațiilor de alimentare cu apă și evacuare a apelor uzate.

ÎNTREȚINERE – proces de îngrijire și tratare a suprafețelor din piatră naturală.

IPSOS – denumire dată unui grup de lianți obișnuiți prin deshidratarea sulfatului natural de calciu dehidratat (GHIPS).

JUMBO SET – la fel ca și în cazul modulului FRENCH PATTERN, e un tipar repetabil, cu rol decorativ în montajul suprafețelor din piatră, format din 4 tipuri de plăci de dimensiuni diferite. Un set conține 6 plăci de dimensiune mare, începând de la 30,5 cm.

JURA – rocă din clasa calcarelor (limestone) extrasă din parcul național bavarez. Geologia pietrei datează din perioada jurasică, de aprox. 140 milioane de ani în urmă. Aceasta conține dovezi ale florei și faunei preistorice, contribuind la caracteristicile bogate ale acestui tip de calcar.

KLINKER [rom. clincher] – produs obținut la fabricarea cimenturilor prin încălzirea materiei prime până aproape de temperatura de vitrifiere și transformarea ei într-o masă compactă și dură. (vezi și Căramidă Aparentă)

LĂCRIMAR – profil situat de-a lungul liniei inferioare a elementelor orizontale de fațadă (glafuri, brâuri, solbancuri, etc.), având o secțiune aleasă astfel încat să favorizeze formarea și desprinderea picăturilor de apă, împiedicând în acest fel apa de ploaie să se prelingă pe fațadă și să o murdărească.

LACURI – soluții de substanțe peliculogene în solvenți volatili cu sau fără adaos de ulei, care după întărire dau pelicule transparente (cu excepția lacului de bitum) și lucioase. La aplicarea mai multor straturi de lac, aspectul pietrei naturale în ce privește culoarea poate fi pronunțat și, de asemenea, poate să rămână aspectul de „umed”.

LASTRĂ – placă din piatră, de dimensiuni variabile (de obicei mai mari), rezultată în urma procesului de tăiere a blocurilor de piatră din carieră.

LESPEDE – placă poligonală de piatră naturală (prelucrată), cu care se pavează interiorul  sau exteriorul unor edificii, aleile, etc.

LIMESTONE – rocă sedimentară compusă din minerale (calcit și aragonit) și fragmente de schelete ale unor organisme marine. Mai este numită și „calcar”. Se folosește pentru placări interioare, exterioare. (De exemplu: Limestone SLY split face cross cut 8 x 22cm)

LIVING – (Arh.) Camera de zi.

LUMINATOR – panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi.

MANOPERĂ – munca manuală depusă pentru efectuarea unei lucrări (de exemplu: placarea cu piatră naturală, pavarea cu piatră naturală, etc.).

MANSARDĂ – încăpere sau ansamblu de încăperi locuibile, așezate imediat sub acoperiș (având tavanul și pereții oblici sau neregulați).

MARMURĂ – rocă metamorfică foarte densă, dură, cu granulație fină, compusă în cea mai mare parte din calcit și obținută prin metamorfoza calcarului. Încă din antichitate marmura este folosită în construcții, pentru decorarea spațiilor interioare și exterioare. Cele mai comune aplicații ale marmurei sunt: placarea pereților și a pardoselilor, glafuri de ferestre, manta pentru șeminee, blaturi și chiuvete pentru bucătărie și baie, diverse obiecte decorative. Marmura deschisă la culoare poate fi translucidă.

MINI SET – la fel ca și în cazul modulului FRENCH PATTERN, e un tipar repetabil, cu rol decorativ în montajul suprafețelor din piatră, format din 4 tipuri de plăci de dimensiuni diferite. Un set conține 6 plăci de dimensiune mică, începând de la 10 cm.

MODUL – ansamblu de piese sau plăci care formează un întreg.

MOZAIC – compoziție decorativă formată prin alăturarea unor fragmente diferit colorate de piatră. Vine montat din fabrică pe un suport din plasă, pentru o manipulare și montare mai ușoară a acestuia.

MUCEGAI – microorganism (ciupercă saprofită sau parazită) ce se dezvoltă în locuri întunecoase și umede, pe suprafețe ce conțin substanțe (organice) ce pot constitui medii nutritive, în colonii formate din filamente subțiri dispuse într-un strat subțire și dens, de culoare cenușie sau verzuie, cu miros specific care provoacă degradarea mediului pe care se dezvoltă. În construcții, pot fi atacate de mucegai pardoselile și finisajele din lemn, tapetele, mochetele, unele vopsele conținând substanțe organice, etc. Termen echivalent: igrasie.

MULTICOLOR – (Arh.) Calitatea oricărei suprafețe de a fi policromatică (de a avea mai multe culori).

NISIP – material granular de natură minerală, cu mărimea bobului de cel mult 7 mm diametru, utilizat ca strat de nivelare la pavarea suprafețlor cu piatră naturală, dar putând avea și numeroase alte utilizări în construcții.

NUANȚĂ – varietate de culoare, diferențiată de altele asemănătoare prin compoziția cromatică.

PANEL – panou prefabricat, montat pe plasă, format din bucăți mai mici din piatră (de obicei cu forme regulate) lipite între ele.

PANTĂ – unghiul format de o dreaptă sau de un plan cu o suprafață orizontală; în proiectare, panta se exprimp fie în grade sexagesimale, fie în procente (centimetri înălțime la 100 cm desfășurare în plan orizontal).

PARDOSEALĂ – înveliș, strat de piatră naturală, de mozaic, de ciment, de scânduri, etc., așezate pe planșeul unei încăperi sau al unui spațiu pe care se circulă.

PAT – strat de material orizontal sau ușor înclinat, cu fața superioară aproximativ plană, pe care urmează a fi așezat un element de construcție sau un strat dintr-un alt material: plăci de piatră naturală poligonală așezate pe un pat de nisip, etc.

PATĂ [eng. stain] – semn, urmă lăsată pe un corp de o materie de altă culoare, de un corp gras, de murdărie, de acizi etc.

PAȘI DE GRADINĂ (pași japonezi) – roci de formă rotundă, poligonală sau semiluna, folosiți pentru amenajarea grădinii.

PAVAJ – suprafața orizontală exterioară, acoperită cu blocuri de piatră și destinată circulației pietonale sau vehiculelor. Bucățile de piatră sunt montate unele lângă altele pe un pat din mortar sau nisip, pregătit în prealabil. Se mai întâlnește și termenul de ‚paviment”.

PAVELE – blocuri mici de piatră, beton, lemn etc. destinate pavajelor.

PERIERE – procedeu mecanic de finisare a suprafeței pietrei, cu ajutorul unei perii rotative.

PIATRĂ – material solid, de natură minerală, găsit ca atare în natură (piatraă naturală, rocă). Pietrele se caracterizează printr-o bună comportare la acțiunile factorilor exteriori fizici sau chimici ca și la unele dintre solicitările mecanice ce intervin în construcții.

PIATRĂ CUBICĂ – piatră cu grosime mai mare de 2-3 cm, folosită în special la pavaje. Aceasta poate să aibă toate laturile netede și tăiate la unghiuri drepte sau să aibă fețele neregulate, depinzând de modul de procesare.

PIATRĂ NATURALĂ – denumire generică pentru granit, marmură, travertin, calcar, sandstone, ardezie, etc, folosită pentru a preciza că aceste roci au apărut în mod natural și nu sunt realizate de om.

PIATRĂ SPARTĂ – material întrebuințat îndeosebi la terasamentele căilor rutiere, dar și ca element decorativ, obținut prin spargerea manuală sau mecanică a pietrei naturale în fragmente de dimensiuni centrimetrice.

PICURĂTOR – prelucrare în formă de șanț, amplasată sub glaf cu rol de a împiedica scurgerea apei pe suprafață de sub acesta. (vezi LĂCRIMAR)

PLACĂ – bucată de piatră naturală sau artificială de grosime redusă, folosită în lucrări de finisaj.

PLACARE – finisare prin acoperire cu plăci de piatră, panouri din lemn, metal sau sticlă, elemente de acoperire din materiale ceramice, etc.

PLATFORMĂ – 1) Suprafață orizontală plană a unui vehicul, a unui aparat de ridicat, etc., pe care se încarcă mărfuri, etc.; p. ext.vagon sau camion deschis, fără pereți și fără acoperiș, utilizat pentru transporturi. 2) Element plan al unei construcții. Palier al unei scări. 3) Construcție sau suprafață de teren plană amenajată pentru efectuarea unor lucrări cu caracter tehnic, pentru instalarea unui utilaj, pentru verificarea unor mașini sau aparate, pentru depozitarea unor materiale, etc.

PLINTĂ – element profilat din piatră naturală sau alt material, situat la legătura pereților cu pardoseala pentru a proteja finisajul pereților de umezeală și lovituri sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete.

PRAF – stare de divizare a unui material solid în particule fine ce pot pluti în aer. Termen echivalent: pulbere.

PRAG – 1) Partea de jos, orizontală, a tocurilor ușilor și ferestrelor. 2) Denivelare în pardoseală în dreptul trecerii dintr-o încăpere în alta sau între exteriorul și interiorul unei clădiri.

PROIECT – lucrare tehnică, compusă din piese desenate și piese scrise, urmând a constitui documentația pentru realizarea unei lucrări: obiect, instalație, clădire, etc.

PROIECTANT – instituție, societate comercială sau persoană autorizată având dreptul de a întocmi, semna și ștampila proiecte de specialitate.

PULBERE – stare de divizare a unui material solid în particule impalpabile. Termen echivalent: praf.

POLISTIREN – material termoplastic folosit în construcții ca un material termoizolant de mare eficiență, (îndeosebi sub formă de polistiren expandat și extrudat) și la realizarea carcaselor a diferite produse și echipamente de uz casnic (sub formă de polistiren rezistent la șoc).

POLISTIREN EXPANDAT – polistiren în masa căruia, prin procedee diverse, s-au creat numeroși pori de foarte mici dimensiuni; polistirenul expandat este un foarte bun izolant termic. Termeni echivalenți: polistiren celular, styropor.

POLISTIREN EXTRUDAT – polistiren cu rezistență mecanică sporită a cărui formă s-a obținut prin procedeul de extrudare.

POROZITATE – sisteme de canale în corpul pietrei care fac posibilă mișcarea unui lichid sau gaz. Se definește ca raportul între volumul porilor și cel al mediului poros.

RĂȘINĂ – substanță amorfă vâscoasă și inflamabilă, secretată de unele plante conifere sau obținută pe cale sintetică, având diverse întrebuințări (în prepararea lacurilor, cleiurilor, la obținerea maselor plastice, ca adeziv, etc.).

RĂȘINĂ FORMALDEHIDICĂ – familie de substanțe organice obținute, de exemplu, prin condensarea de fenol cu formaldehidă, reacție care conduce la rășini sintetice de mare valoare tehnică, numite bachelite sau fenoplaste

RĂȘINĂ EPOXIDICĂ – propan (bisfenol, dian) se obține prin condensarea fenolului cu acetonă, după care printr-o nouă condensare cu epiclorhidrină se obține rășină epoxidică. Proprietăți mecanice excelente. Tratament pentru consolidare și barieră de vapori împotriva umidității crescute (max. 5% cm) la șape grosiere, tratament antipraf la pardoselile din beton. Se folosește la lucrările de montaj parchet, etc.

ROCĂ – asociație de minerale de compoziție aproape uniformă, care constituie scoarța pământului (în special partea solidă).

  • Roci MAGMATICE – roci vulcanice care s-au format prin solidificarea, prin răcire a magmei care provine din mantaua superioară (astenosfera) a pământului.
  • Roci METAMORFICE – roci obținute din alte roci, prin procese de metamorfoză (transformare) produse la presiuni sau temperaturi înalte, care atrag după sine un schimb de elemente chimice.
  • Roci SEDIMENTARE – roci care frecvent se formează prin procesele de eroziune, transport și depunerea aluviunilor aduse de apele curgătoare.

ROST – denumire dată spațiilor ce separă două elemente sau plăci de piatră naturală sau alte materiale de construcții (sau între piatra montată și materiale adiacente) pentru a permite mișcarea acestora (ca urmare a dilatației la schimbările de temperatură sau umezeală) sau pentru realizarea unui finisaj plăcut.

ROTUNJIT – obiect sau corp căruia i-au fost prelucrate muchiile și colțurile (prin tăiere, șlefuire, etc.) pentru a obține suprafețe cât mai rotunde.

SABLARE – împroșcarea (cu ajutorul aerului comprimat) feței vizibile a unui material sau produs, cu nisip sau cu alt material cu granule dure și aspre, în vederea curățirii sau a obținerii unei suprafețe mate sau satinate. Sablarea chimică se realizează prin folosirea unor substanțe puternic corozive.

SANDSTONE (gresie naturală) – rocă sedimentară rezultată din granule de nisip cimentate. Ea poate fi friabilă sau bine consolidată. Are în compoziție cuarț și feldspat.

ȘAPĂ – denumire data unui strat de acoperire executat din mortar, având fie funcția de a proteja un material ușor degradabil (șapă de protecție), fie pe aceea de a constitui un strat-suport neted în vederea aplicării unui alt material (șapă de egalizare).

SÂRMĂ – fir de metal cu secțiune constantă de dimensiuni milimetrice sau submilimetrice.

SCAPIȚARE [eng. split face] – procedeu de aschiere a fetelor plăcilor din piatră prin lovirea mărginilor acestora cu un dispozitiv tip ciocan.

SCHELĂ – dispozitiv demontabil sau mobil format din sisteme de bare verticale, orizontale și uneori oblice care permite formarea unei platforme de lucru situate la diferite nivele în funcție de necesitățile desfășurării lucrărilor de construcție, finisaj sau instalații.

SCHIȚĂ – desen schematic, a executa în câteva linii generale un desen preliminar, fugitiv.

ȘEMINEU – sobă mare ca un cuptor în zid, folosită la încalzirea unei camere.

SECȚIUNE – desen reprezentând suprafața determinata de întretaierea unui plan cu un sistem tridimensional: element, piesă, clădire, etc. În construcții, termenul SECȚIUNE este utilizat de regulă pentru secțiunile situate în planuri verticale în timp ce pentru secțiuni situate în planuri orizontale se folosește mai frecvent termenul PLAN.

ȘLEFUIRE – procedeu de prelucrare a unei suprafețe dure, cum este al pietrei naturale, pentru a-i netezi și lustrui suprafața.

SOCLU – parte a unei clădiri, situată la baza acesteia și având rolul de a o proteja de acțiunea umezelii din sol, a apelor de ploaie și zapezii, precum și de degradare prin murdărire sau lovire. Pentru aceste considerente, soclurile clădirilor se execută din materiale rezistente și durabile și care permit o întretinere simplă și eficace (cum ar fi piatră naturală poligonală sau cu forme regulate).

SOLNHOFENI – rocă din clasa calcarelor (limestone) extrasă din parcul național bavarez. Constă în procent de 97% CaCO3 (carbonat de calciu) și sa maturizat peste 150 de milioane de ani pentru a deveni cel mai dens (= excelent transfer de căldură) și cel mai dur (= rezistență la abraziune ridicată) calcar pe pământ. Suprafața naturală, dar uniformă, este de neegalat în orice alt material.

SPLIT FACE – (vezi SCAPIȚAT)

STRIAȚIE – fiecare dintre dungile fine, paralele, care se observă pe suprafața pietrei naturale, scoase în relief, săpate în adâncime sau care se detașează pe un fond de culoare diferită.

STIVUITOR – mașină autopropulsată sau manevrată de către om și este folosit la transportul mărfurilor atât pe orizontală, cât și pe vertical.

TASARE – reducerea grosimii unui strat dintr-un material cu structura fibroasă sau granulară prin micșorarea spațiilor dintre fibre sau granule ca urmare a unei solicitări la compresiune sau a unei miscări vibratorii. De exemplu tasarea pământului: Micșorarea golurilor dintre granulele de pământ, urmată de coborârea nivelului, sub acțiunea greutății proprii, a unei încărcări, a unei mișcări ale solului sau a unor vibrații, prin îmbibarea cu apă sau prin scădera nivelului apelor subterane.

TEMPERATURĂ – marime care caracterizează starea de caldură, gradul de încălzire al unui corp sau al unui mediu, stabilit prin comparație cu un fenomen măsurabil care variază în același sens, ca, de pildă, dilatația termică; starea de caldură se masoară cu diferite tipuri de termometre.

TERASĂ – suprafață orizontală deschisă, acoperită sau nu, amenajată în imediata apropiere a unei clădiri, ca anexă a acesteia, servind unei activități sau pentru odihnă și agrement.

TEXTURĂ – constituția suprafeței unei pietre din punctul de vedere al orientării în spațiu a mineralelor componente, independent de culoare.

TOLERANȚĂ – abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, etc. prevazută pentru un anumit produs, respectiv, diferența dintre două valori extreme pe care le poate avea o mărime a unui produs pentru ca el să corespundă unor prescripții impuse.

TRANSLUCID – caracteristică a unor materiale care lasă să treacă prin ele lumina dar care, provocând unele perturbații în propagarea razelor de lumină, fac ca imaginea obiectelor situate în spatele stratului translucid să nu se poată distinge deloc sau să se poată distinge în măsura insuficientă. Tipică pentru varietăți din marmură și onyx.

TRANSPARENT – caracteristică a unor materiale care lasă să treacă lumina, fără a perturba propagarea razelor luminoase; în acest fel, prin straturile transparente se poate distinge clar imaginea obiectelor situate în spatele lor.

TRAVERTIN – rocă sedimentară formată în special din calcar, caracterizat de prezența unor porozități dispuse în straturi paralele.

TROTUAR – fâșie de cale, destinată circulației pietonilor, realizată de-a lungul unei artere de circulație sau în jurul unei construcții.

TUMBLED – (vezi Finisaj ANTICHIZAT)

UTILAJ – totalitatea uneltelor, aparatelor, mașinilor, etc., necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un depozit, etc.

VENATURĂ – ramificație de dungi (de nervuri) pe suprafața unei pietre.
VEIN CUT – procedeu de tăiere a blocurilor sau lastrelor în linie cu venatura naturală.